Orașul propriu-zis este micuț. Dar în ultima perioadă i s-au alăturat satele limitrofe care au devenit cartiere.
De la gară, centrul orașului cu Primaria și baza de tratament "Măgura", nu sunt foarte departe. Practic, "în spatele gării".
Trebuie să vă spun, ca să nu fiți derutați și să greșiți gara. Pentru Tg. Ocna, se coboară în gara "Salina".
Fostă haltă, a devenit gara principală. Iar gara principală mai este folosită doar de trenurile Regio.
Așa că, nici nu este nevoie de transport în comun. Totuși, dacă sunteți cazați la vreo pensiune din noile cartiere, există mașini tip maxi-taxi.
Tot cu una din aceste mașini care merge în Vâlcele, ajungeți și la poarta salinei. Deși se poate merge și pe jos. Puțină mișcare, nu strică.
Mic, cochet, cu mult spațiu verde și... multe biserici; majoritatea vechi, monumente istorice.
Biserica "Sfântul Nicolae" din centrul oraşului Târgu Ocna a fost construită între anii 1758 şi 1772. Din păcate, lăsată în ruină, se poate vizita doar exteriorul.
Dar tot Tg. Ocna are și una dintre cele mai căutate saline (salină = mină de sare). Salina "Trotușul" oferă și tratament pentru afecțiunile căilor respiratorii.
În salină, atât copiii cât și adulții, pot desfășura diferite activități recreative sau sportive.
Accesul, spre deosebire de alte saline, este foarte ușor. Mașinile teoretic au program la 1/2 de oră. În realitate, pleacă și mai repede dacă sunt mulți vizitatori. Și coboară până la nivelul zonei de agrement/tratament. Nu se mai urcă sau coboară scări, ca la alte saline. În schimb, tariful de intrare este identic, fiind stabilit de Centrala sării.
Prin Tg. Ocna trece râul Trotuș. Pare un râu mic, inofensiv. Totuși, este periculos mai ales în perioadele ploioase.
Din oraș se vede un turn în pădurea de pe munte. Este Monumentul eroilor militari români căzuți aici în Primul război mondial.
Aici, e mai greu de ajuns. Ori luați muntele "în piept" (panta abruptă, poteca la marginea prapastiei, drum lung), ori căutați
un taximetrist cu abilitățile lui Titi Aur. Eu am ales a doua variantă.
Într-un loc deschis pe coaste de deal, de unde se vede întreaga panoramă a văii Trotușului, se află un complex de agrement. Creangă. Merită să mergeți până acolo doar să vedeți priveliștea.
Și... pisica gazdei mele, care nu se apropia de nimeni, nu dorea să fie mîngâiată, dar a dormit la soare ținând mâna mea în brațele sale. Și când mă gîndesc că nici mie nu îmi plac pisicile...
De la Târgu Ocna, se ajunge foarte ușor la Slănic Moldova. Dar asta... într-un articol viitor.
