Baia Mare - Muzeul satului

                           Muzeul satului _ Baia Mare




          Amplasat la poalele dealului "Dealul florilor", pe coasta sa, Muzeul satului din Baia Mare intră în componența Muzeului de Etnografie și Artă Populară Baia Mare. Muzeul s-a dezvoltat în jurul unei biserici de lemn ce provine din satul Chechiș,  pe o suprafață de 12 ha.

Bisericile maramureșene au o particularitate aparte: turle subțiri și foarte înalte.

Se ajunge relativ ușor. Din centru, se traversează râul Săsar, se trece pe lângă parcul Muzeului și imediat se vede poarta frumoasă a Muzeului satului.

Dar vă recomand să vizitați și Muzeul de etnografie:

Dealul florilor are o frumoasă legendă.
Se spune că acolo trăia o fată frumoasă, orfană, care era grădinar și avea flori foarte frumoase în grădina sa. Regele Matthias trecând pe acolo a admirat florile din grădină și a aflat că fata este orfană. Atunci, el a numit locul "Dealul cu flori". Când un băiat curajos s-a căsătorit cu orfana, regele a răsplătit generos tânăra familie.

Dar despre casele din muzeu, nu pot să vă spun prea multe. Vă las să admirați puținele imagini.

 Încă din afara muzeului, se văd "căciulile", acoperișurile caselor.

Apoi, și restul:

Moara de apă.

Din interioare:

Război de țesut

Și școala din sat: 

Sobe din fontă, alimentate cu lemne, rumeguș.

Anexe gospodărești:

Și parțial orașul, văzut de pe Dealul florilor.

Baia Mare

                                           Baia Mare



              Așezat între munți, ca într-o găleată, Baia Mare este ferită de vitregiile naturii. Reședință de județ, are hoteluri, pensiuni și evident, transport în comun. Transport pe care eu nu l-am folosit decât dus de la gară la pensiune și întors pe același traseu. Pentru că toate obiectivele turistice sunt în centrul vechi sau în imediata lui apropiere.  
Imaginea simbol a orașului este Turnul lui Ștefan.

Este o rămășiță a fostei biserici "Sfântul rege Ștefan", cu referire la regele Ștefan I al Ungariei. Să nu uităm data când a fost ridicată: 1347! Așa că, să nu fim cârtitori!
Mie personal îmi place această imagine care a ieșit din întâmplare, dintr-o joacă: 

Văzut din interiorul Centrului de informare turistică.

Când s-a construit sediul Prefecturii, s-a ridicat și un turn inspirat din arhitectura Turnului lui Ștefan.

Tot aici se găsește și un grup statuar al lui Vida Gheza, "Sfatul bătrânilor" (un sobor al bărbaților nobili și al bărbaților înțelepți).

Dar pentru că pomeneam de data ridicării bisericii Sf. Ștefan, spun că în Piața Libertății, în jurul Turnului lui Ștefan, s-au făcut săpături arheologice și s-au găsit urme ale mai multor biserici. Au fost scoase la lumină, încapsulate și redate publicului.

Se poate urca în Turnul lui Ștefan. Gratuit dacă vă țin picioarele și inima.

Dar atenție la ora când urcați! Să nu vă prindă bătaia ceasului din turn, pe palierul său sau imediat sub el. Sunetul este foarte puternic și urmările pot fi grave. Urcați imediat după "fix".

Orașul văzut de sus:

În Piața Milenium (sau Centrul vechi, cum îl știam eu):

Din partea istorică a orașului:

Dar și partea nouă a orașului este superbă.

Orașul este traversat de râul Săsar. Unul dintre poduri este acesta:

Există și un Muzeu județean de artă, bine "garnisit". Suma de intrare este modică. Păcat că nu se permite să se facă câteva fotografii. Li s-ar face publicitate. Când am fost eu, eram a treia persoană care îi vizita în acea săptămână. 

Și o glumiță, când de oboseală m-am așezat puțin.

În articolul viitor, imagini cu Muzeul satului din Baia Mare.

Aiud

                                             Aiud


Aiud, sau Straßburg am Mieresch. Adică, Strasburg pe Mureș. 

La Aiud am mers mânată mai mult de curiozitate. Mereu din tren vedeam o construcție care nu înțelegeam ce este. S-a dovedit a fi un schit, dar arhitectura sa  nu amintește deloc de un așezământ monahal.
Pentru că nu este departe, am plecat de acasă dimineața și m-am întors seara. Aiudul e mic și... fără prea multe obiective de vizitat. 
De asta vă recomand să-l "cuplați" cu Alba Iulia. Pentru că în Aiud, nu am văzut pensiuni sau alte unități de cazare. Evident, nici transport în comun. Am văzut niște stații de autobuz. Dar sunt pentru transportul suburban.
De la gară spre centru, strada e pitorească, pavată cu piatră cubică.

Lumina dimineții m-a ajutat să scot o fotografie frumoasă.

În drum, până în centru, am întâlnit o biserică nouă, greco-catolică. Deși ar fi trebuit să fie închisă la acea oră, am găsit-o deschisă. Un domn se pregătea să plece și să închidă. Dar când m-a văzut, a avut amabilitatea să mai rămână. Mai mult, mi-a fost ghid.

Am găsit Cetatea de care tot dumnealui mi-a spus. Din păcate, atunci era în renovare și nu se putea vedea nimic. M-am strecurat printre schele pentru câteva cadre.

Din interiorul cetății:

Și din jurul ei:

Din restul orașului:

M-a surprins că au ștrandul fix în mijlocul orașului. Era vară când am fost.

Case vechi, săsești, rămase în paragină. Proprietarii sunt plecați. 

Dar micul Aiud are un parc mare și încă întreținut. Acolo se află "Monumentul studenților". Este vorba de un monument ridicat în memoria studenților colegiului căzuți în luptele din 1704, cu armatele habsburgice. 

Și iată așa am ajuns eu la Strasburg. Straßburg am Mieresch!