Baia Mare
Așezat între munți, ca într-o găleată, Baia Mare este ferită de vitregiile naturii. Reședință de județ, are hoteluri, pensiuni și evident, transport în comun. Transport pe care eu nu l-am folosit decât dus de la gară la pensiune și întors pe același traseu. Pentru că toate obiectivele turistice sunt în centrul vechi sau în imediata lui apropiere.
Imaginea simbol a orașului este Turnul lui Ștefan.
Mie personal îmi place această imagine care a ieșit din întâmplare, dintr-o joacă:
Când s-a construit sediul Prefecturii, s-a ridicat și un turn inspirat din arhitectura Turnului lui Ștefan.
Tot aici se găsește și un grup statuar al lui Vida Gheza, "Sfatul bătrânilor" (un sobor al bărbaților nobili și al bărbaților înțelepți).
Dar pentru că pomeneam de data ridicării bisericii Sf. Ștefan, spun că în Piața Libertății, în jurul Turnului lui Ștefan, s-au făcut săpături arheologice și s-au găsit urme ale mai multor biserici. Au fost scoase la lumină, încapsulate și redate publicului.
Se poate urca în Turnul lui Ștefan. Gratuit dacă vă țin picioarele și inima.
Dar atenție la ora când urcați! Să nu vă prindă bătaia ceasului din turn, pe palierul său sau imediat sub el. Sunetul este foarte puternic și urmările pot fi grave. Urcați imediat după "fix".
Orașul văzut de sus:
În Piața Milenium (sau Centrul vechi, cum îl știam eu):
Din partea istorică a orașului:
Există și un Muzeu județean de artă, bine "garnisit". Suma de intrare este modică. Păcat că nu se permite să se facă câteva fotografii. Li s-ar face publicitate. Când am fost eu, eram a treia persoană care îi vizita în acea săptămână.
Și o glumiță, când de oboseală m-am așezat puțin.
În articolul viitor, imagini cu Muzeul satului din Baia Mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu