Slănic Moldova

                                                  

                                                            Slănic Moldova

Da, Slănic Moldova, pentru că mai există și Slănic în Prahova, unde deasemeni este zonă turistică.

La Slănic, am mers doar o zi, fiind cazată tot în Tg. Ocna. Dar Slănicul e compus cam 90% din hoteluri și pensiuni. Și particularii cazează.

Fiind doar stațiune turistică și de tratament, nu se întinde pe o suprafață prea mare, și iarăși nu este nevoie de mijloace de transport în comun.

Din Tg. Ocna, autobuzele pleacă (sau cel puțin plecau la data vizitei mele) din oră în oră. Din spatele gării. Ușor de plecat și de ajuns.

Multe hoteluri sunt deja reabilitate sau în reabilitare. Se pare că Slănicul revine la faima sa de altă dată.

Cred că și acum am să vă las să vă bucurați de fotografii, pentru că prea multe nu sunt de spus.

Hotelul "sindicatului"? Oricum, pare a avea cea mai mare capacitate.

Alte vile și hoteluri:

Din pacate, site-ul nu acceptă imagini mai mari si nu pot încărca imaginea întreagă a Complexului balnear.

Doar Cazinoul nu mai este ce a fost.

Stațiunea e plină de izvoare cu apă minerală (absolut naturală). Fiecare cu altă compoziție minerală și... alt gust.

Și nu vă trebuie "inimă de fier" ca să faceți o plimbare în jurul stațiunii. Peisajele vă vor surprinde prin frumusețea lor. 

Pe malul râului Slănic.

Și totul se termină la cascadă. Aparută prin amenajarea cursului râului.

Eu, mai "moale", fără rezistență, am reușit să fac asta într-o singură zi. Haideți, că se poate!

Târgu Ocna

                                        Târgu Ocna

Orașul propriu-zis este micuț. Dar în ultima perioadă i s-au alăturat satele limitrofe care au devenit cartiere.

De la gară, centrul orașului cu Primaria și baza de tratament "Măgura", nu sunt foarte departe. Practic, "în spatele gării".

Trebuie să vă spun, ca să nu fiți derutați și să greșiți gara. Pentru Tg. Ocna, se coboară în gara "Salina". 

Fostă haltă, a devenit gara principală. Iar gara principală mai este folosită doar de trenurile Regio.

Așa că, nici nu este nevoie de transport în comun. Totuși, dacă sunteți cazați la vreo pensiune din noile cartiere, există mașini tip maxi-taxi. 

Tot cu una din aceste mașini care merge în Vâlcele, ajungeți și la poarta salinei. Deși se poate merge și pe jos. Puțină mișcare, nu strică.

Mic, cochet, cu mult spațiu verde și... multe biserici; majoritatea vechi, monumente istorice. 

Biserica "Sfântul Nicolae" din centrul oraşului Târgu Ocna a fost construită între anii 1758 şi 1772. Din păcate, lăsată în ruină, se poate vizita doar exteriorul.

Mănăstirea Răducanu (biserica Buna vestire) încă este înconjurată cu ziduri de piatră și are o frumoasă gradină unnde te poți reculege în liniște.

Dar tot Tg. Ocna are și una dintre cele mai căutate saline (salină = mină de sare). Salina "Trotușul" oferă și tratament pentru afecțiunile căilor respiratorii.

În salină, atât copiii cât și adulții, pot desfășura diferite activități recreative sau sportive.

Accesul, spre deosebire de alte saline, este foarte ușor. Mașinile teoretic au program la 1/2 de oră. În realitate, pleacă și mai repede dacă sunt mulți vizitatori. Și coboară până la nivelul zonei de agrement/tratament. Nu se mai urcă sau coboară scări, ca la alte saline. În schimb, tariful de intrare este identic, fiind stabilit de Centrala sării.

Prin Tg. Ocna trece râul Trotuș. Pare un râu mic, inofensiv. Totuși, este periculos mai ales în perioadele ploioase.

Din oraș se vede un turn în pădurea de pe munte. Este Monumentul eroilor militari români căzuți aici în Primul război mondial.

Aici, e mai greu de ajuns. Ori luați muntele "în piept" (panta abruptă, poteca la marginea prapastiei, drum lung), ori căutați

un taximetrist cu abilitățile lui Titi Aur. Eu am ales a doua variantă.

Într-un loc deschis pe coaste de deal, de unde se vede întreaga panoramă a văii Trotușului, se află un complex de agrement. Creangă. Merită să mergeți până acolo doar să vedeți priveliștea.

Și... pisica gazdei mele, care nu se apropia de nimeni, nu dorea să fie mîngâiată, dar a dormit la soare ținând mâna mea în brațele sale. Și când mă gîndesc că nici mie nu îmi plac pisicile...

De la Târgu Ocna, se ajunge foarte ușor la Slănic Moldova. Dar asta... într-un articol viitor.

Craiova _ Muzeul de artă

                      Muzeul de artă din Craiova

Muzeul este adăpostit în Palatul Constantin Mihail, monument de arhitectură.

Palatul a fost donat Statului Român în anul 1936.

Cum însăși clădirea este o adevărată operă de artă, am să mă axez să vă arăt partea arhitecturală și mai puțin tablourile.
Taxa de vizitare este suportabilă chiar și de un pensionar. Dar au și reduceri pentru pensionari, încât taxa devine simbolică. Fotografierea este permisă. Fără blitz, firește. Totuși, înainte de a intra, am întrebat dacă este permisă fotografierea încăperilor și a obiectelor.

Holul principal de intrare.

Cu deschidere între etaje.

Vrdere de pe scara principală.

Holul din care se intră in muzeu. Și intrarea, văzută spre exterior.

 Scările de acces și luminatorul de la ultimul etaj.

În acoperiș se află un luminator. Astfel, holul are mereu lumină făcându-se economie "la lumânări". Din cît îmi amintesc, luminatorul se ridică, facându-se astfel și o ingenioasă aerisire a clădirii.

Apropo de "lumânări", fiecare încăpere are un alt model de candelabru.

 Evident că nu sunt toate.

Holul principal de la etaj.

Peste tot sunt așa de multe oglinzi, încât e aproape imposibil să nu ieși în ele. 

Sala de ședințe, sau "Sala oglinzilor" este imposibil de descris. Trebuie văzută.

Și tot aici, două oglinzi superbe, puse față în față, crează un "tunel" nesfârșit de oglinzi care se reflectă una în alta.

Există și o "Cameră Enescu" cu un portret al lui Enescu, de Corneliu Baba.

Ușile sunt deasemeni cu oglinzi.

 Privind din Sala de ședințe, spre hol.

Și... privind printr-o fereastră, spre curte.

Portretul Doamnei Balș, e la loc de cinste.

Dar dintre toate, din prima clipă m-a cucerit un "Portret de copil" al unui pictor necunoscut pentru mine: Henry Trenk. Nu numai chipul, dar și fidelitatea dantelei căciuliței sunt uimitoare.

Băiat cu harpă.

Dar uitai să vă spui că muzeul adăpostește o mică dar valoroasă colecție Brâncuși.

Orgoliu

 Cap de copil

 Sărutul

Și, evident, Domnișoara Pogany. Este doar o replică, facută cu matrița lui Brâncuși de un alt sculptor, elev al lui Brâncuși. Piesa a fost cumparată de muzeu.

Clădirea, văzută din spate (curtea proprietății), acolo unde nu prea ajung turiștii.

Oh, și încă ar mai fi multe de arătat și de văzut.